Doamna Bovary
“Doamna Bovary” este rolul pe care il joci atunci cand simti ca viata pe care o duci nu este a ta.
Pana la urma orice femeie simte nevoia de mai mult, orice femeie isi contureaza modele demn de urmat in adolescenta si tinde apoi toata viata la ceea ce ii este ei intiparit in minte ca fiind fericire si implinire deplina. Aceasta este si povestea Emmei.
Ne avand un elemplu demn de urmat deoarece mama ei a murit atunci cand ea era inca copil si tatal a trimis-o la o manastire pentru a deveni “femeie”, Emma ajunge sa se refugieze in carti asa incat pentru ea “nu se afla pe lume istorisire mai vrednica de crezare.”
Noi, oamenii am avut, avem si vom avea prejudecati,punand etichete cu o usurinta fantastica . Preferam sa blamam decat sa avem compasiune si intelegere pentru cei nu sunt cu mult diferiti noua fiindu-ne poate frica ca ne regasim in povestea lor.
Emma ajunge ‘Madame Bovary” crezand ca si-a gasit perechea intr-un om ce nu simte ca isi poate depasii conditia sociala, aceea de om mediocru, fara aspiratii, fara vise marete, fara o dorinta de progres.
Aceasta ajunge la numeroase aventuri amoroase incercand cu disperare sa se agate de visele altor barbati, sperand ca poate ei ii vor linisti aceasta vesnica frustrare.
Emma poate fi vazuta ca o sotie si ca o mama denaturata, dar poate trezi si mila pentru faptul ca este o persoana care nu va fi niciodata fericita. Numele de “Doamna Bovary” nu este numele ei, ci un rol pe care il joaca fiind captiva in propria-si realitate.
Acest roman a trezit diferite reactii, pe de o parte revolta(poate pentru cei limitati sau poate pentru cei ce nu vor sa recunoasca ca se regasesc in ea) si pe de alta parte avem acei ce nu ezita in a-si recunoaste trasaturile asemanatoare lor intrevazundu-se in acest complex personaj.
Ceea ce ma fascineaza pe mine la cartea aceasta nu este modul de a descrie, de a transimte, sau talentul sclipitor al acestui autor perfectionist, ci tocmai povestea in sine. Arta porneste intotdeauna de la realitate. Si acesta este un exemplu clar al unei realitati cotidiene.
Poate ca acum nu este vorba despre romane…ci despre the disney classics…dar si aici, in ziua de astazi avem femei ce nu isi vor gasi vreodata fericirea gasindu-si ca modele printi si printese…bestii si frumoase…
irinuk replied:
“Preferam sa blamam decat sa avem compasiune si intelegere pentru cei nu sunt cu mult diferiti noua fiindu-ne poate frica ca ne regasim in povestea lor.”
De ce am avea compasiune pentru cei care ucid sufletul, dar sa nu avem pentru cei care ucid trupul?
Madame Bovary merita aceeasi compasiune pe care ai arata-o unui criminal care a ucis pentru mancare.
March 22, 2009 at 3:07 pm. Permalink.
Bree replied:
Privesti povestea prin prisma societatii de azi. La vremea aia, Emma nu putea sa-i spuna lui Charles “coaie…nu ma satisfaci… next.” Si atunci de ce n-am avea compasiune fata de ea? Tu ti-ai trai viata nefericita? Nu cred. E usor sa arati cu degetul. Prea usor.
March 23, 2009 at 3:35 pm. Permalink.
Ynes replied:
foarte frumos postul. Aproape ca tinde spre o mica recenzie si in mare parte, ai dreptate.
March 22, 2009 at 4:43 pm. Permalink.
Hrant replied:
emma bovary este un simbol al curajului, al pasiunii si in acelas timp un erou care a muirit inainte sa isi atinga visul
April 3, 2009 at 3:48 pm. Permalink.